Siriu - Valea Neagra - Lacul Vulturilor

    Pe partea estica a versantului Malaia la altitudinea de 1420 m., in Muntii Siriu se gaseste Lacul Vulturilor sau Lacul fara Fund. Un lac, doua nume, doua legende:

• Lacul Vulturilor - deoarece aici conform legendei, preluata de Alexandru Vlahuta in Romania pitoreasca: "aici vin vulturii, primavara, de beau apa ca sa intinereasca, aici isi invata puii sa zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripile-ntinse, trufasii regi ai inaltimilor."


• Lacul fara Fund -pentru ca, spune legenda, un cioban si-a lasat turma de mioare, a aruncat bata in apa lacului si a plecat. Dupa un an de peregrinari isi regaseste bata in apele Dunarii si mistuit de dorul mioarelor si a locurilor natale se reintoarce acasa.

    De la Siriu ne deplasam cu autoturismul 12 km. pana la coada lacului de acumulare Siriu (sat Gura Siriului), urmarind conturul lacului pe drumul national Buzau -Brasov. Dupa ce trecem de ultimul viaduct Stanca Teharau parasim drumul national, luand-o la stanga pe langa izvoarele termale (fostele Bai Siriu), pana la raul Buzau pe care-l traversam pe puntea suspendata. Trecem prin Valea Neagra, traversam paraul cu acelasi nume si continuam sa mergem pe drumul auto forestier, avand grija ca la prima intersectie sa o luam la dreapta. Dupa circa 15 minute ajungem la capatul drumului auto forestier, traversam un izvor si o luam din nou spre dreapta .Din acest punct incepe urcusul si daca urmarim cu atentie marcajul nu putem sa iesim din traseu pana in golul alpin Poarta Vanturilor, unde o deviatie oricat de mica a traseului poate sa faca sa ratam tinta noastra finala - Lacul Vulturilor.

    Traseul este de dificultate medie pe timp de vara si dureaza circa 3 ore. Pe timp de iarna traseul poate deveni foarte periculos datorita diferentei de temperatura intre punctul de plecare si cel final, a lipsei reperelor de orientare, a viscolului si troienelor. In imediata apropiere a Lacului este o cabana proprietate Romsilva care nu este obligatoriu si deschisa. Pentru cei mai antrenati, o ispita poate fi urcarea in continuare pe unul din varfurile din vecinatate Malaia sau Bocarnea.

    Odata ajunsi pe malul lacului rasuflam usurati. Apa calduta de pe marginea sudica a lacului unde adancimea este de cativa cm., ne face sa mai inaintam cativa pasi. Doar atat, pentru ca imediat ne dam seama ca ne inselasem amarnic, apa fiind rece ca gheata. Din cand in cand atentia ne este atrasa de plescaitul apei, datorat pastravului care sare dupa musculitele de deasupra apei. Un versant stancos din apropiere este singurul loc din Muntii Buzaului unde pot fi vazute capre negre (conditia este sa nu faceti nici un zgomot), iar in cazul in care le-ati si vazut veti fi surprinsi de rapiditatea cu care ele au si disparut sarind ca niste arcuri pe varf de stanci.

    Cirezi de cai alerga fluturandu-si coama in vant, turmele de oi cu caini de straja-n patru colturi par nemiscate si o liniste desavarsita intrerupta pentru cateva clipe de fluieratul scurt al bacilor sau nechezatul armasarilor care isi disputa intaietatea. Toate acestea le puteti vedea, auzi, trai numai daca va luati rucsacul in spate si porniti la drum. Orice descriere, orice fotografie este departe de maretia naturii vazute pe varf de munte. Pornim spre casa usor marcati de un regret, caci parasim aceste locuri ce par din alta lume.


Back